Prea multe reglementări pentru a fi prosumator în România: O barieră în calea energiei verzi

În ultimii ani, conceptul de „prosumator” a câștigat teren în Europa și în întreaga lume, pe măsură ce tot mai mulți cetățeni și întreprinderi mici și mijlocii au dorit să-și producă propria energie electrică din surse regenerabile. Prosumatorii nu doar consumă energie, ci și produc și injectează surplusul în rețeaua națională, contribuind astfel la sustenabilitatea sistemului energetic. În România, însă, reglementările excesive și birocratice reprezintă o piedică majoră în dezvoltarea acestui sector.

Primul obstacol major pentru cei care doresc să devină prosumatori în România este complexitatea procedurilor de autorizare. Procesul începe cu obținerea avizelor și a aprobărilor necesare de la diverse autorități și continuă cu întocmirea documentației tehnice. Aceasta implică adesea costuri ridicate și timp îndelungat, descurajând potențialii prosumatori.

Documentele necesare includ, de regulă, cereri pentru avize de la operatorii de distribuție a energiei, studii de fezabilitate, proiecte tehnice elaborate de specialiști autorizați și chiar acorduri de mediu în anumite cazuri. Aceste cerințe sunt adesea greu de înțeles pentru persoanele fizice sau micile afaceri, care nu au acces la resursele necesare pentru a naviga prin această birocrație.

Un alt aspect problematic este lipsa de claritate și transparență a reglementărilor. De multe ori, procedurile și cerințele sunt ambigue sau chiar contradictorii, iar interpretarea lor poate varia de la o autoritate locală la alta. Acest lucru face ca întregul proces să fie nu doar complicat, ci și imprevizibil, cu riscul de a suferi întârzieri semnificative sau chiar respingerea proiectelor.

Mai mult, legislația în vigoare este adesea supusă modificărilor frecvente, ceea ce creează incertitudine pentru potențialii prosumatori. Aceștia se tem să investească în infrastructura necesară dacă nu au garanția că reglementările nu se vor schimba în defavoarea lor.

Deși conceptul de prosumator este promovat ca o modalitate de a economisi bani pe termen lung, costurile inițiale și cele ascunse pot fi descurajante. În afară de costurile evidente legate de achiziționarea și instalarea panourilor solare sau a altor echipamente de producere a energiei regenerabile, există și taxe pentru obținerea avizelor și autorizațiilor, costuri cu proiectarea și consultanța, precum și eventuale taxe de conectare la rețea.

În plus, există și costuri operaționale continue, cum ar fi întreținerea echipamentelor și plata unor taxe anuale pentru rămânerea conectat la rețea. Pentru mulți români, aceste costuri sunt prohibitive, transformând ideea de a deveni prosumator într-un lux inaccesibil.

Deși există inițiative guvernamentale menite să sprijine prosumatorii, acestea sunt adesea insuficiente și prost implementate. Fondurile destinate subvenționării instalării sistemelor de producere a energiei verzi sunt adesea limitate și se epuizează rapid, lăsând mulți potențiali beneficiari pe dinafară. În plus, procesul de aplicare pentru aceste subvenții este la fel de birocratic și complicat ca cel de obținere a avizelor și autorizațiilor.

În alte țări europene, sprijinul guvernamental pentru prosumatori este mult mai robust și consistent, ceea ce a dus la o creștere rapidă a numărului de cetățeni care își produc propria energie. În România, însă, lipsa unui sprijin real și consistent contribuie la stagnarea acestui sector.

În România, reglementările excesive și birocratice fac ca procesul de a deveni prosumator să fie unul anevoios și descurajant. În loc să sprijine tranziția către energia verde și să încurajeze cetățenii să devină activi în acest domeniu, legislația actuală creează bariere semnificative. Pentru a stimula cu adevărat dezvoltarea prosumatorilor și a contribui la un sistem energetic mai sustenabil, este necesară simplificarea procedurilor, clarificarea reglementărilor și oferirea unui sprijin guvernamental real și accesibil. Numai așa România poate spera să devină un lider regional în utilizarea energiei regenerabile.

M. NEGOMIREANU